Şcoala primară a fost înfiinţată în anul 1782 de episcopul Moise Dragoş, episcop greco-catolic de Oradea. Cursurile se ţineau într-o clădire simplă cu pereţii de pământ bătut acoperită cu paie. La 5 iulie 1852 autorităţile în drept, protopopul districtului bisericesc şi Nicolae Palady (fiind vorba de o şcoală confesională greco-catolică), parohul Ioan Cristian, notarul cercual aron maior şi consilierii comunali Simion Botto, Ioan Mermeze şi Gavril Lontiş adunaţi în faţa poporului decid reconstruirea clădirii din contribuţia sătenilor. În anul 1884 este transformată în şcoală de stat de 6 ani. Cu excepţia religiei care este predată în limba română celelalte obiecte de învăţmânt au fost predate în limba maghiară. După cum rezultă din documentele vremii în anul 1918 se reorganizează învăţământul în limba română. Conform adunării care s-a ţinut la 29 decembrie 1918 s-a hotărât: “În urma ordinului ministerial, fiindcă staţiunea (postul) învăţătorului a devenit vacantă, deoarece învăţătorul din loc nu posedă limba română, nici în scris nici în vorbă, cerem învăţătorul nou. Rugăm Consiliul Naţional don Oradea Mare şi Biharia ca pe învăţătorul absolvent, Petre Cepleu, să binevoiţi a-l întări la şcoala de stat română din localitate”. Cererea semnată de membrii sfatului naţional şi însoţită de cererea învăţătorului Petre Cepleu sublocotenent al Gărzii Naţionale Române au fost înaintate Consiliului naţional Român din Oradea. În anul 1924 se construieşte actuala şcoală veche din cărămidă arsă. Ministerul Instrucţiei Publice ajută construcţia cu 60.000 lei, celelalte cheltuieli fiind suportate de săteni. Inaugurarea şcolii a avut loc în anul 1926 cu ocazia sărbătoririi centenarului naşterii lui Alexandru Roman. Cu această ocazie şcoala a primit denumirea de Şcoala primară de stat “ALEXANDRU ROMAN”. În perioada 1940-1944 copii satului au fost obligaţi să înveţe în limba maghiară, limbă străină, din care cauză mulţi nu au frecventat cursurile. În această perioadă erau două posturi de învăţător, cu clasele I-II şi respectiv III-IV, învăţătorii fiind trimişi de la Budapesta care nu cunoşteau limba română. Are loc reabilitarea învăţământului românesc, în toamna anului 1944 învăţătorul Aurel Olariu deschide cursurile şcolii elementare cu limba de predare română. După reforma învăţământului din anul 1948 prin generalizarea învăţământului gratuit şi obligatoriu de 4 ani, s-au produs transformări radicale în evoluţia şcolii atât sub aspect organizatoric cât şi al conţinuturilor activităţilor desfăşurate. În anul şcolar 1959-1960 se înfiinţează şcoala elementară de 7 ani. După generalizarea învăţământului de 8 ani, în anul şcolar 1964-1965 termină prima promoţie a şcolii de 8 ani. În anul 1983 s-a dat în folosinţă noul local de şcoală. În prezent dispunem de 8 săli de clasă, un laborator informatică si unul de Biologie-Chimie-Fizică, sală de sport, bibliotecă, depozite de materiale. Dintre oamenii de seamă, personalităţi ale vieţii noastre social-politice, ştiinţifice şi culturale, care au fost elevi ai şcolii amintim: ALEXANDRU ROMAN, născut la Auşeu la 26 noiembrie 1926, tatăl său fiind preot al parohiei până în 1833, deci presupunem că a început cursurile învăţământului primar la Auşeu; PETRE BODEUŢ, născut la 5 decembrie 1917, a terminat 7 clase elementare în satul natal. La vârsta de 13 ani pleacă la Bucureşti unde a absolvit şcoala de coregrafie. În 1937 este prim solist al Operei din Bucureşti. În cei peste 40 de ani de activitate culturală a fost mesager al ţării noastre pe toate meridianele lumii. Are o colecţie de peste 2000 de obiecte vechi, unele chiar unicate, care se păstrează în casa memorială din Auşeu.
Între anii 1982-1989 funcţionează ca şcoala de 10 ani şi apoi de 8 ani până în prezent.
La 26 noiembrie 2004 şcoala a reprimit numele de Alexandru Roman.